MULTUMIRI
Multumim pe aceasta cale tuturor celor care ne-au indemnat sa scriem, foarte putini la numar, de fapt nimeni. Dar numarul este irelevat fiindca oricind putem gasi pe cineva pe strada dispus sa ne indemne la scris contra $5. Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac. Ce sa-i faci, tara saraca, nevoi multe, dezordine morala cit cuprinde. Dezordine care explica pe de o parte de ce se scrie atita si, pe de alta parte, existenta lui D-zeu. Si atunci, noi de ce nu, ne-am zis? Este aproape o obligatie.
Multumim pe aceasta cale tuturor celor care ne-au indemnat, din invidie oarba probabil, sa nu scriem. Noi, fini observatori ai naturii umane, - vai, atit de delicata, fragila si parsiva, intelegem si iertam. Ce nu intelegem si nu iertam este inversunarea lor care este mai mare decit a noastra. Faptul ne-a enervat teribil si ne-am decis in consecinta.
Multumim pe aceasta cale tuturor celor care nu au auzit de noi, care ne ignora si, prin urmare, nu ne vor citi niciodata. Parerea lor despre noi nu se va schimba de-a lungul timpului, intr-un exces de loialitate de care nici cei mai buni prieteni nu sint in stare si pentru care nu au nici un merit. Gindul la ei ne-a lasat de cele mai multe ori indiferenti. Citeodata ne-a facut sa sarim de la una la alta, sa batem cimpii sau pur si simplu sa atzipim. De citeva ori ne-a indemnat s-o lasam balta. N-am facut-o pina la urma, si nu neaparat in pofida lor. Asa ca aceste multumiri sint perfect nejustificate. Oricum ei n-or sa le citeasca si, in definitiv, poate ar trebui sa ne multumeasca ei noua ca nu le bagam cartea pe sub usa. Ce nesimtiti!
Multumim pe aceasta cale noua insine, reciproc. Logic, cartea de fata n-ar fi fost posibila fara ajutorul celuilalt sau mai bine zis fara iritarea permanenta provocata de celalalt. Si cum n-avem nici interes sau obligatie sa lamurim cititorul cu ceva (el trebuie sa gindeasca si sa se lamureasca singur si, daca vrea sa neaparat tina minte ce a gindit, poate sa-si noteze in jurnalul intim) - am decis sa publicam sub pseudonim. De asemenea, ca sa retinem usor propriile pseudonime, am decis ca Dan sa fie Costin iar Costin sa fie Dan. Cu aceasta clarificare scutim de asemenea istoria literara de efortul de a ne scotoci prin sertare, saltele, lenjerie intima etc, de a ne contacta cunoscutii si mamele dupa adevarata identitate. Da, in special mamele noastre trebuie menajate caci ar fi, nu-i asa, prea mult pentru bietele femei sa afle ca fii lor, pentru care au trudit atita sa-i tina in scoala si le dea o educatie, s-au apucat de scris.