PREFATA
O prefata este un paradox, ne-a explicat mai demult Kirkgaard. Cu exceptia anului 1844, cind a publicat "Prefete" si nimeni n-a mai scris nici macar o prefata, piata fiind saturata, prefete s-au scris cu indirjire fie din ignoranta, fie din rea-vointa. Da, nu exageram daca afirmam ca s-a ajuns ca fiecare carte sa aiba o prefata. oricit ar parea de straniu, s-au scris prefete lungi, prefete late, prefete lungi si late, dupa posibilitatile si timpul fiecaruia. Aparent, in zilele noastre nu se poate face mare lucru pentru a stopa acest fenomen, stind probabil in natura umana sa se promita ceva clar inainte si a se esua in lungi explicatii confuze mai incolo.
Paradoxul este evident: sa presupunem ca cititorul invata ceva parcurgind cartea (o prejudecata larg raspindita pe care o preluam aici). Atunci el nu va intelege concluzia cartii decit daca a citit cu atentie cartea, de la cap la coada (statistic, se poate arata ca exista si astfel de indivizi). Intelegerea concluziei este deci conditionata de intelegerea continutului si daca o prefata prezinta concluzii, atunci i-ar sta mai bine ca postfata. Sau, daca o prefata se presupune a fi o punte de legatura spre subiectul cartii, atunci locul sau ar fi mai degraba in continutul cartii si nu in afara lui. Deci nu poate fi o punte de legatura si, ca urmare, este redundanta.
Pe scurt, fiindca te vad derutat si obosit deja, draga cititorule, este fals sa crezi ca poti intelege o prefata unei carti fara sa-i citesti continutul. Dar dupa ce ai inteles continutul nu mai are nici rost sa citesti prefata.
Ca sa iesim din paradox si sa evitam acuzatia ca iata, am scris o prefata dar nu vrem sa recunostem, rog a se considera urmatoarele nuante esentiale:
- aceasta nu este o prefata in sensul obisnuit, este un surogat. Titlul corect ar fi fost "Pre-prefata" sau "Anti-prefata". Sau "Despre prefete", caz in care ar fi fost plasat la continut. Dar ramane aici sub acest titlu doar fiindca cititorul traditional s-a dedulcit la prefete si, daca n-o gaseste la locul potrivit se simte frustrat, trist, apetitul sexual scade, se sinucide si nu vrem sa ne asumam o asemenea responsabilitate, de fapt niciuna.
- greu de imaginat, totusi, ce va face cititorul in lipsa unei prefete adevarate. Buimac, el se va repezi nervos la postfata pentru ajutor. Dar posfata lipseste in mod premeditat. Buimaceala va dura zile, ani poate, insa speranta noastra sincera este ca cititorul, astfel incoltit, isi va invinge temerile si va gasi intr-un tirziu drumul spre continut.